La Petrosani este frumos. Nu ma asteptam sa fie ATAT de frumos, nu ma asteptam sa petrec acolo o saptamana si sa plec cu o adanca bucurie in suflet pentru zilele traite acolo si cu o adanca tristete pentru ca totul a trecut atat de repede. La Petrosani gasesti caldura, insa nu caldura innabusitoare din Bucuresti, gasesti caldura oamenilor care in ciuda vietii grele pe care au dus-o si o duc in continuare au o seninatate si o stralucire in priviri de invidiat. Daca stii sa ii asculti, oamenii de acolo au multe de povestit: povesti despre viata in mina, despre munte, despre dansuri si cantece, despre viata de atunci si cea de acum. Daca mai punem la socoteala si cadrul natural care iti taie respiratia la fiecare pas, salbaticia muntilor Parang si linistea dealurilor din jurul orasului, Petrosaniul devine un loc care iti ramane in amintire mult timp dupa ce treci pe-acolo.
Localnicii, numiti si momarlani, isi ingroapa mortii in linistea pajistilor si livezilor din apropierea casei celor dragi.
Funicularul aflat pe unul din dealurile din apropierea Petrosanilor este singurul care tulbura linistea naturii, aducand aminte de minele de carbune din inima muntelui.
3 comments:
de ce nu mi-ai zis ca nu ai aparat care face poze color? ti-l dateam pe al meu.
Chiar e o zona frumoasa , daca tot ai fost acolo trebuia sa mergi in toata valea..si in retezat. :D
Este că nu seamănă cu ce vezi la TV?
Post a Comment